din nou…
ne plimbam amandoi prin parcul pustiu, cu iarba lui verde si din loc in loc cate o frunza uscata, aramie, face peisajul de vis.
mergem unul langa altul, parca cu emotie… ce o sa se intample in momentul urmator? ma gandeam.. ” sa o iau de mana? sunt prea indraznet?”. Suntem doar noi 2 in parc. toata lumea parca nu a venit in parc doar ca sa ne ofere noua intimitate, sa fim singuri, sa putem vorbi orice, sa ne cunoastem cat mai bine.
la inceput imi faceam grij, oare ce o sa vorbim? ce avem noi in comun? dupa cateva minute mi-am dat seama ca nu am de ce sa imi fac griji. pot vorbi orice cu ea. ne intelegem…
Pf… demult nu m-am mai simtit asa… La un moment dat nu ma mai saturam sa o privesc, parca timpul s-ar fi oprit in loc si a ramas doar ea. ea in fata mea, parca era o zana din povesti. si zambetul ei… pf. mi-a luat mintile.
Sper sa fie ceva serios de data aceasta. abia astept sa o vad iar :X
ploua…
ploua. tot ploua. uneori am impresia ca nu se va mai opri vreodata. ploua! la inceput a fost relaxant, s-a creat o atmosfera placuta, dar acum… e deja prea mult, e sufocant.
Apa rece isi croieste incet drum printre firele hainelor mele, imi uda pielea si… treptat o sa racesc ca si de fiecare data.
Ma uit pe geam si ma apuca o nostalgie. Ploaia imi aminteste de copilarie, atunci cand alergam prin ploaie si saream in cel mai adanci belti. Ma distram!
Desigur, acele ploi erau ploi de vara, ploi calde, care parca te invitau sa stai sa te ude. Era chiar o placere sa te prinda ploaia in oras, pe strada.
Azi e frig. Deschid geamul si un val de aer rece navaleste in camera. o rafala de vant misca lin copacul din fata geamului meu si il scutura, “dezbracandu-l” de frunzele lui galbene-aramii. Frunzele luate de vant zboara asemenea unor avioane intr-o lupta aeriana, urmarindu-se una pe alta pana ce ating solul acoperit de iarba uda.
Somnuros imi fac ghiozdanul, mananc si ies in casa scarii. Inca ploua… din cauza ca eram somnoros mi-am uitat si umbrela si a trebuit sa ma duc dupa ea.
Odata iesit afara miscarea haotica a frunzelor capata si mai multa energie. Becul de pe stalpul din fata blocului tot palpaie, facand astfel ca peste tot sa apara umbre, unele parca sunt ale unor montruleti care stau la panda, gata, gata sa sara pe mine.
In timpul orelor tot ploua. ploua fara oprire. scurgerile deja nu mai fac fata. canalele refuleaza apa murdara de ploaie, astfel s-au format sute de “rauri” pe strazi.Dejul, micul si vechiul DEJ!
in drum spre casa vad numai oameni grabiti. toti oamenii alearga in stanga si in drapta asemenea unor furnici. toti au imbrele in sute de culori… o oaza de cloare in acest decor afectat de ploaie.
Totul este ud. sunt ud leoarca. Oare cand va fi din nou soare? cand va mai fi cald? MI-e somn. Ma duc sa dorm.
nu inteleg…
toata lumea “leapsa”. ce rol are? for funn? unele sunt chiar aiurea. ce rol mai au? iti areti prostia jucand o leapsa total aiurea. “ce faci in momentul acesta?” MA CAC! “ce ai mancat in dimineata aceasta?” si alte multe intrebari stupide. unii au inceput sa faca o adevarata pasiune pt asa ceva…
de ce unii uita uneori care le sunt prietenii? atunci cand au nevoie de ceva, prietenii sunt buni, dar in rest…? “da-i in PLM, la ce ma ajuta sa fiu prieten cu ala/aia?”. deja incep sa ma satur de atitudini dinastea din partea unora. prea multa impocrizie! toti te sapa, te corup, iti vor raul.
prea multe “mizerii” pe mp.
noul film de prezentare: opel astra
o melodie frumoasa, o voce extraordinara.
Multumesc mady >:D<
printre cele mai tari filme vazute de mine vreodata. merita vazut!
???
cat costa o viata de om? cat de repede se scurge? cat de repede simti ca ti se scurge viata? de ce unii nu o pretuiesc asa cum trebuie? de ce atunci cand unii lupta pt a ramane in viata, altii lupta sa scape de ea? DE CE?
the last drop
au trecut deja 2 sapt de scoala. cam repede… prea repede. am intrat cu forme noi in materia de a 12 
. aseara am iesit prin oras, asa ca si pt ultima data. acum e gata, am ajuns la un sfarsit. ma apuc de lucruri mai serioase acum.
realitatea
si unii spun ca noua ne este rau. atunci… celor de aici cum le-a fost? bine?
aiureala…
A inceput toamna… cel putin oficial. Afara este inca cald.. chiar azi am fost tentat sa ma duc la Toroc. Odata cu venirea toamnei parca am innebunit. nu stiu de ce. sunt foarte aiurit, in sensul ca am icneput sa ascult piese lente (foarte siropoase, all about love), vizionez filme de dragoste si asa mai departe. parca m-am indragostit… dar doar parca. nu e momentul sa ma indragostesc si intr-un fel nici nu mai vreau sa caut dragostea. o sa ma gaseasca ea pe mine, daca o sa ma gaseasca. am obosit sa caut fata perfecta pt mine. am obosit sa chem o fata in oras si ea sa imi zica frumos ca vine si un scurt “mai vorbim pana atunci, te anunt eu” si gata. a murit toata treaba. desigur mai exista o varianta: fata asteapta sa mai o chem odata? aici intervine alta chestiune… mandria mea. de ce sa ma tot rog eu de ea? mi-a zis ca ma anunta. daca nu o face.. ghinion.poate fata perfecta pt mine nu exista. incep sa ma impac cu gandul acesta. in fine… incep sa deviez de la subiect
sunt aiurit! incerc sa revin cu picioarele pe pamant… pt mai multa siguranta 
